Ultimele cuvinte înainte de prezentare

     Înainte de prezentarea blogului meu, mai am câteva lucruri pe care să vi le scriu, doar că sunt prea scurte și așa că m-am gândit să fac doar o singură postare.

     Impresiile mele despre carte 

     „Hoțul de cărți” este o carte emoționantă, foarte frumoasă, care n-o vei uita niciodată. Este cartea mea de suflet.

    Trailerul filmului „Hoțul de cărți” 

     De încă n-ați văzut filmul, el se găsește pe site-urile cu filme. Mai jos am pus trailerul filmului.

     

     Diferitele înfățișări ale cărții

     Să știți că cartea nu are numai coperta ca în țara noastră. Ea se află și sub alte înfățișăricare se află mai jos.

O poveste emoționantă...

     Acum o să vă fac un rezumat la acestă carte frumoasă, emoționantă, magnifică numită „Hoțul de cărți”.
     Liesel Meminger și fratele ei trebuiau să fie duși de către mama lor la o familie adoptivă. Dar pe drum se întâmplă ceva. Fratele lui Liesel are o criză de tuse și moare. La înmormântarea lui, Liesel fură prima ei carte numită „Manualul groparului”. Acesta este începutul unei povești tragice.
     În  Molching, pe strada Himmel, ce înseamnă rai, locuiau Hubermanni, părinții ei adoptivi. În curând, ea se împrietenește cu Rudy și învață să citească de la tatăl ei adoptiv, Hans sau papa, cu ajutorul cărții furate.
     E ziua lui Hitler și, ca de obicei, se ard cărți. După ce focul se stinge o fată ia o carte din cele neatinse de foc, Era Liesel și tocmai furase cea de-a doua carte numită „Ridicarea din umeri”.
     Liesel este pusă de mama ei să ducă rufele pe care le calcă clienților ei. La casa primarului, soția primarului o poftește în bibliotecă și o pune să-și aleagă o carte și s-o citească. Acesta devine un obicei de-al lui Liesel. Acasă, ea începe să citească „Ridicarea din umeri”. Ea și cu Rudy, din cauza foamei, se alătură unsei găști ce fura mere, și alte fructe și legume.
     Într-o noapte, un bărbat a intrat în casa Hubermannilor. Era fiul unui prieten de-al lui Hans. Bărbatul se numea Max și era evreu. Ținea o carte numită „Mein Kampf”. Aceasta a fost cea de-a treia carte pe care a pus mâna Liesel.

     Zilele au trecut și ei l-au îngrijit și l-au ascuns pe Max.A început s-o îndrăgească pe Liesel. Max rupe niște pagini din „Mein Kampf”, le dă cu var și începe să scrie o povestioară pentru Liesel.
     Liesel începe să fure cărți de la biblioteca primarului, prima fiind „Omul care fluiera”. Într-o zi, cineva îi aruncă cartea lui Liesel în râu. Rudy se duce după ea și-o salvează. La Max descoperă schițe, dar după ce se uită, pleacă îngrozită.
     Următoarele cărți pe care le fură de la biblioteca primarului sunt „Purtătorul de vise” și „Ultimul străin”.
Ea primește Dicționarul Duden, primit de le soția primarului.
     Urmează bombele, oamenii trebuie să se refugieze. Stau toți într-un subsol, înghesuiți, speariați. O voce începe să citească. E a lui Liesel. Toți o ascultă. E un nou obicei de-al lui Liesel.
     Max pleacă de la ei. Crede că a făcut prea multe necazuri. Într-o zi, după ce a plecat de mult timp, Liesel îl găsește la o mărșăluire de evrei pușcăriași.
     Papa, adică Hans, pleacă în război, dar se întoarce rănit acasă.
     Liesel primește o carte goală de la soția primarului. Și așa începe să scrie. Acest lucru i-a salvat viața.
     Alarmele au sunat prea târziu. Liesel era în subsol și scria. O bombă lovește strada Himmel. Toţi mor înafară de cineva, Liesel.
     Adoarme în subsol. Când se trezeşte, ajunge afară și vede numai rămășițe. Își uită cartea pe jos, dar moartea o ia. Liesel o să trăiască cu tatăl lui Rudy, care era în război. Ia acordeonul și pleacă. Se va întâlni cu Max.
     Liesel moare, dar de bătrânețe. Moartea îi dă cartea și pleacă după alte victime.

    
    

Cronotop, narator, personaje...

     Dacă nu ați citi cartea și sunteți pe acest blog, cu siguranță doriți să aflați ce se petrece în „Hoțul de cărți”. Dar trebuie să mai așteptați puțin deoarece mai avem cronotopul, naratorul și personajele.
     Să-ncepem cu timpul. Totul s-a petrecut în anii 1939-1943, în cel de-al doilea război mondial.
     Locul unde se petrec aproape toate lucrurile este în orașul Molching din Germania. Dar anumite fapte se petrec în alte locuri, de exemplu într-un tren sau într-un cimitir.
     Naratoarea este moartea. N-am greșit, chiar este o „ea”. Și nu vă temeți, nu e așa cum v-o imaginați. Este un „om”, mai bine zis un spirit, care ia spiritele oamenilor ce tocmai au murit.
     În carte sunt foarte multe personaje și n-are rost să le citiți pe toate, așa că le-am scris pe cele importante. Personajul principal este Liesel, numită și „Hoțul de cărți”, chiar dacă ar fi trebuit să fie o hoață. Prietenul cel mai apropiat era Rudy. Părinții adoptivi erau Rosa Hubermann și Hans Hubermann..
Și Max, pe care l-a cunoscut mai târziu. Acestea sunt cele mai îndrăgite personaje și cele mai cunoscute, dar mai sunt și altele ca soția primarului.

Filmul cărții

     Și, înainte de a vă povesti această carte foarte frumoasă, care merită citită, este un film, cu același nume, bazat pe această carte. Dar totuși e puțin diferit și nu e așa de frumos ca cartea, în care totul se explică printr-o frumusețe de neimaginat, în care totul te emoționează și care te surprinde prin felul ei.
     Filmul a apărut în România pe data de 7 februarie 2014, la un an după ce a apărut în SUA. Pe Liesel o joacă Sophie Nelisse, care se potrivește perfec cu descrierea din carte.
     Dintre diferențele dintre film și carte, mă deranjează cel mai mult că în film, moartea este un el, iar în carte este o ea. Au schimbat și sfârșitul, cel mai important din carte, unde acolo moartea  găsește cartea scrisă de Liesel, iar în film, Liesel ia cartea cu ea, astfel moartea nemaiputând  povesti această poveste fascinantă.
     Nu vă mai spun nimic despre film și vă urez o vizionare plăcută, filmul putându-se găsi pe foarte multe site-uri cu filme.

Despre Markus Zusak

    

      Mai întâi o să vorbim despre autorul cărții „Hoțul de cărți”. Este Markus Zusak. S-a născut în anul 1975 în data de 23 iunie în Sydney, Australia.
      A început să scrie din anul 1999. Prima sa carte a fost „The Underdog” scrisă în anul 1999, și după în 2000 și 2001 a scris cărțile „Fighting Ruben Wolfe” și „When Dogs Cry”. După aceea a scris încă două cărți renumite, acestea fiind „The Messenger” în 2002 și „Hoțul de cărți” în 2005 care a fost ecranizat în 2013.
Ultima carte pe care a scris-o a fost „Bridge of Clay” în anul 2011.
      A primit numeroase premii pentru cărțile sale, cel mai important fiind Edwards Award în anul 2014.
      Pentru aceste lucruri este renumit Markus Zusak până acum. Este foarte apreciat în lumea întreagă și continuă să scrie cărți frumoase și emoționante.

Lucruri importante dintr-o carte

     

      Gândiți-vă la o carte. Când faceți o fișă de lectură, ce scrieți?
      Cine e omul care stă și gândește la cartea sa pe care o scrie? Durează luni să creezi o carte.Omul care face acest lucru este un geniu, un geniu literar și noi îi spunem autor.
       Dar autorul când compune o poveste, un roman sau orice altceva, alege un titlu, un titlu care să fie original și diferit de celelalte titluri.
       Autorul, să știți, că nu el povestește întâmplările. Creează un lucru sau o ființă care povestește cartea. Uneori poate fi un nimeni și nu știi nimic despre el sau îl cunoști foarte bine. Acesta este naratorul.
       Dar naratorul povestește despre ceva, despre cineva sau despre mai multe ființe... sau obiecte care fac acțiunea. acestea sunt personajele care le îndrăgești sau poate le urăști în funcție cum sunt, pozitive sau negative și, în funcție după cât de des apar, ele mai pot fi principale, secundare sau episodice.
       Personajele fac acțiunea undeva și cândva. Noi îi spunem timp și loc sau, într-un singur cuvânt, cronotop.
       Dar personajele, împreună cu naratorul și cronotopul, cu acțiunile pe care le fac, formează ceva, cel mai important dintr-o carte. Acel ceva se numește subiect.
       Din aceste lucruri este formată cartea, povestea din adâncul ei.

De ce am ales cartea „Hoțul de cărți” ?

                                                                     

       M-am hotărât să fac blog de lectură la „Hoțul de cărți” de Markus Zusak. De ce? Deoarece mie mi s-a părut cea mai frumoasă carte pe care am citit-o. Este o carte care mi se potrivește de minune. O carte despre alte cărți, despre cuvinte și puterea lor în lumea aceasta. O carte care ascunde povestea emoționantă a unei fete din Molching, aproape de Munchen, care era pasionată de cuvinte, toate scrise în cărți, povești, folosite în fiecare secundă. Ele sunt cele care conduc lumea. Nimeni nu se poate lipsi de ele.
      Cuvinte, cuvinte care sunt scrise, cuvinte care se rostesc și se aud, cuvinte care te întristează sau te bucură, cuvinte care nu-ți pot ieși din minte, cuvinte noi care apar în fiecare clipă sau cuvinte care mor încet, încet. Există cuvinte care îți arată calitățile sau defectele, cuvinte care cuceresc lumea și cuvinte care te ajută la nevoie. Cuvinte sunt peste tot și folosesc la orice: îți arată calea cea bună sau rea, spun o poveste care te emoționează, care te definește sau care te bucură, descriu lumea în care trăim.
      Cuvintele sunt folosite și în „Hoțul de cărți”. Este cartea care descrie cuvintele prin cuvinte. Acesta este motivul pentru care am ales această carte.

Bine ați venit pe blogul meu de lectură

      Doar cu o zi în urmă, profesorul, la oră, ne-a invitat să realizăm un blog de lectură. Exact! Un blog de lectură! Așa că iată-mă, acum, în fața calculatorului, tastând literele. Un blog de lectură reprezintă o nouă provocare pentru mine, e prima dată când îmi creez unul și poate, din cauza acestui fapt, sunt foarte entuziasmat.
      Lectura este foarte importantă. A citi înseamnă a descoperi, a învăța noi lucruri și a evada din lumea reală în cea imaginară, a  farmecelor, în care totul este posibil. Putem cumpăra sute de cărți pe care să le așezăm, apoi frumos pe rafturi, dar în zadar, dacă nu le citim și nu le descoperim misterele ascunse între filele volumului.
      Sper, ca prin acest blog, să vă arăt cât de importantă este lectura și cât de multe pierdeți dacă nu citiți.


      Fabian Anghel, Galați, elev la Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, clasa a 5-a A