O poveste emoționantă...

     Acum o să vă fac un rezumat la acestă carte frumoasă, emoționantă, magnifică numită „Hoțul de cărți”.
     Liesel Meminger și fratele ei trebuiau să fie duși de către mama lor la o familie adoptivă. Dar pe drum se întâmplă ceva. Fratele lui Liesel are o criză de tuse și moare. La înmormântarea lui, Liesel fură prima ei carte numită „Manualul groparului”. Acesta este începutul unei povești tragice.
     În  Molching, pe strada Himmel, ce înseamnă rai, locuiau Hubermanni, părinții ei adoptivi. În curând, ea se împrietenește cu Rudy și învață să citească de la tatăl ei adoptiv, Hans sau papa, cu ajutorul cărții furate.
     E ziua lui Hitler și, ca de obicei, se ard cărți. După ce focul se stinge o fată ia o carte din cele neatinse de foc, Era Liesel și tocmai furase cea de-a doua carte numită „Ridicarea din umeri”.
     Liesel este pusă de mama ei să ducă rufele pe care le calcă clienților ei. La casa primarului, soția primarului o poftește în bibliotecă și o pune să-și aleagă o carte și s-o citească. Acesta devine un obicei de-al lui Liesel. Acasă, ea începe să citească „Ridicarea din umeri”. Ea și cu Rudy, din cauza foamei, se alătură unsei găști ce fura mere, și alte fructe și legume.
     Într-o noapte, un bărbat a intrat în casa Hubermannilor. Era fiul unui prieten de-al lui Hans. Bărbatul se numea Max și era evreu. Ținea o carte numită „Mein Kampf”. Aceasta a fost cea de-a treia carte pe care a pus mâna Liesel.

     Zilele au trecut și ei l-au îngrijit și l-au ascuns pe Max.A început s-o îndrăgească pe Liesel. Max rupe niște pagini din „Mein Kampf”, le dă cu var și începe să scrie o povestioară pentru Liesel.
     Liesel începe să fure cărți de la biblioteca primarului, prima fiind „Omul care fluiera”. Într-o zi, cineva îi aruncă cartea lui Liesel în râu. Rudy se duce după ea și-o salvează. La Max descoperă schițe, dar după ce se uită, pleacă îngrozită.
     Următoarele cărți pe care le fură de la biblioteca primarului sunt „Purtătorul de vise” și „Ultimul străin”.
Ea primește Dicționarul Duden, primit de le soția primarului.
     Urmează bombele, oamenii trebuie să se refugieze. Stau toți într-un subsol, înghesuiți, speariați. O voce începe să citească. E a lui Liesel. Toți o ascultă. E un nou obicei de-al lui Liesel.
     Max pleacă de la ei. Crede că a făcut prea multe necazuri. Într-o zi, după ce a plecat de mult timp, Liesel îl găsește la o mărșăluire de evrei pușcăriași.
     Papa, adică Hans, pleacă în război, dar se întoarce rănit acasă.
     Liesel primește o carte goală de la soția primarului. Și așa începe să scrie. Acest lucru i-a salvat viața.
     Alarmele au sunat prea târziu. Liesel era în subsol și scria. O bombă lovește strada Himmel. Toţi mor înafară de cineva, Liesel.
     Adoarme în subsol. Când se trezeşte, ajunge afară și vede numai rămășițe. Își uită cartea pe jos, dar moartea o ia. Liesel o să trăiască cu tatăl lui Rudy, care era în război. Ia acordeonul și pleacă. Se va întâlni cu Max.
     Liesel moare, dar de bătrânețe. Moartea îi dă cartea și pleacă după alte victime.